Deniile din Săptămâna Patimilor

Unele dintre cele mai profunde, frumoase şi înălţătoare slujbe creştine sunt Deniile. Ele au apărut odată cu creştinismul şi se ţin în Postul Mare al Paştilor, post care durează şase săptămâni. Deniile din Săptămâna Mare atrag însă o mulţime de credincioşi; se săvârşesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din duminica a şasea a postului, până vineri seara, când se cântă şi Prohodul Domnului. Deniile sunt slujbe care se ţin după orele 18-19. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seara, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara. Cele doua denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbată săvârşite seara, în ajun. Slujba este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea (prăznuit la data de 4 iulie) şi Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesă imnografică, cunoscută şi sub numele de Canonul de pocăintă este alcătuit din 250 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă în forma întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă. Cea de-a doua compoziţie imnografică, Acatistul Bunei-Vestiri, este un imn de laudă închinat Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe. Această piesă imnografică dă expresie sub forma poetică, învaţăturii Bisericii despre Maica Domnului. De luni până vineri, în ziua cumplită a răstignirii, preoţii rostesc rugăciuni rituale, cânturi, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeţi etc.), numite paremii. Cât despre Evanghelii, ele sunt rânduite astfel ca în fiecare zi din Săptămâna Patimilor să se citească o anumită Evanghelie. Cele mai importante denii sunt cele de joi şi vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, şi înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătura sau pictură de mare frumuseţe care reprezintă scena punerii în mormânt). Vinerea Mare este ziua de doliu a creştinătăţii: atunci a fost răstignit Mântuitorul. De aceea, în această zi, în orice biserică creştină din lume, nu se oficiază slujba Liturghiei. Liturghia însăşi înseamnă jertfă şi se consideră că nu se pot aduce două jertfe în aceeaşi zi. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgică. În schimb, vineri seara se oficiază Denia Prohodului. Mai întâi, tineri şi bătrâni, în lanţ neîntrerupt, trec pe sub masa plină de flori, masă ce simbolizează catafalcul Domnului. Pe ea este aşternută o faţă de masă bogat pictată, cu punerea în Mormânt a Mântuitorului (Epitaf), precum şi Evanghelia împreună cu Crucea. Apoi, preoţii, strana şi credincioşii cânta Prohodul Domnului. Deniile nu sunt doar slujbe de dimineaţă săvârşite seara, până târziu în noapte, ci scopul lor principal este, ca prin rugăciune şi cântare, prin citirea Sfintei Scripturi şi meditaţie, prin pocăinţă şi post, să alungăm din suflet întunericul păcatelor şi să ne umplem de lumina cea tainică şi nevazută a prezenţei iubitoare a lui Hristos în noi. Denii simplificate se oficiază şi la catolici, ba chiar şi la protestanţi. Deniile sunt slujbe pregătitoare, rolul lor fiind de a purifica. Ele primenesc sufletul prin curăţire interioară, reculegere şi concentrare în rugăciune, pentru a putea trăi deplin şi profund taina şi bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.