Între sfintii si bineplacutii lui Dumnezeu care au odraslit din neamul nostru românesc sau îsi au sfintele lor moaste în tara noastra, straluceste ca un soare luminos cu raze de aur, numele si praznuirea Sf. Cuv. Maicii noastre Paraschiva, cinstita dupa cuviinta de întreaga ortodoxie în fiecare an la 14 Octombrie.
Grecii o numesc ''Paraschevi,'' neamurile slave o numesc ''Sfânta Petka'' iar românii îi spun Sf. Paraschiva sau Sfânta Vinere, fiind cunoscuta în popor si ca Vinerea Mare.
Numeroase biserici de pe cuprinsul tarii noastre îi poarta numele având-o de patroana; numai în Transilvania sunt aproape 82 de biserici închinate ei; multe crestine îi poarta cu evlavie numele iar Biserica o cinsteste ca pe ''un turn al credintei'' si ca ''pe Sfânta folositoare celor ce sunt întru nevoi.''
Istoriografia bisericeasca ne relateaza ca Sf. Paraschiva era din spita noastra, nascându-se în localitatea Epivat asezata pe malul Marii Negre (astazi Capul Caliacra), într'o familie de vlahi înstariti.
Avea un frate cu numele Eutimie care mai târziu a devenit episcop de Madita în Asia Mica.
Cuvioasa Paraschiva de mica a urmat lui Hristos, îndeletnicindu-se cu rugaciunea, postul si privegherea, facând în acelasi timp numeroase acte de milostenie fata de cei saraci si nevoiasi din jurul sau.
Mânata de dorul de desavârsire a plecat la Constantinopol închinându-se la sfintele locuri din Capitala Imperiului Bizantin, apoi s'a îndreptat spre locurile sfinte stabilindu-se într'o mânastire de fecioare de pe malul râului Iordan. Dupa o petrecere în sfinte nevointe, s'a hotarât sa revina în locurile sale natale si întorcându-se a vietuit pâna la moartea ei, destul de timpurie, într'o mânastire pe care o întemeiase în satul sau Epivat.
Dupa trecerea ei la cele ceresti, crestinii i-au îngropat Sfântul sau trup iar dupa câteva sute de ani au fost descoperite în chip minunat si asezate în loc de cinste, în biserica ridicata chiar în casa unde s'a nascut sfânta. Sfintele ei moaste au facut nenumarate minuni si au fost alinare multor suflete bântuite de boli, necazuri si naluciri diavolesti.
Împaratul Ionita Asan, al românilor si bulgarilor a luat Sf. moaste ale Cuv. Paraschiva si le-a pus cu mare pompa în biserica mitropoliei din Târnovo. Sf. Eftimie episcopul Târnovei a fost cel care a rostit panegiricul în cinstea sfintei, panegiric ce se pastreaza pâna astazi, în care a laudat curatia si sfintenia vietii ei, virtutile si marimea sufletului sau. De aici dupa câtive ani, Sfintele moaste au fost duse la Belgrad pe vremea sultanului Selim II, apoi au peregrinat o vreme prin TTara Româneasca pentru ca în cele din urma sa fie duse în Constantinopol si asezate în biserica patriarhala de acolo. De aici au fost rascumparate cu pret de 300 de pungi cu aur de catre domnitorul Moldovei Vasile Lupu, care le-a asezat cu mare alai în biserica Sf. Trei Ierarhi din Iasi în vremea pastoririi mitropolitului carturar Varlaam, iar în anul 1889 au fost depuse în Catedrala mitropolitana din Iasi, ctitoria mitropolitului Veniamin Costachi. Cantemir, în lucrarea lui ''Descriptio Moldaviae,'' ne relateaza astfel despre aducerea Sf. Moaste în capitala Moldovei Iasi. ''Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnului Moldavei. Vasile sa stramute Sf. moaste din biserica patriarhiceasca a Constantinopolului si le-a câstigat acestea pentru cele înalte si multe binefaceri si slujbe facute Bisericii celei mari, ca a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta Otomana ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste. Iar stramutarea este zugravita pe peretele de miaza-zi a Bisericii Trei Ierarhi.''
Sfintele moaste ale Cuv. Paraschiva sunt izvor de însanatosire atât trupeasca dar mai ales duhovniceasca, de pace sfânta si de binecuvântare pentru toti cei ce-si pleaca genunchii cu credinta în fata sicriului sau si o cheama într'ajutor în rugaciune catre Dumnezeu, Parintele luminilor.
Cuv. Paraschiva este protectoarea orasului Iasi si ocrotitoarea Moldovei de dincoace si de dincolo de Prut si solitoarea tuturor românilor aflati în suferinte si încercari.
Ea ocroteste de asemenea si Tara Româneasca, unde au stat o vreme sfintele ei moaste ultima data în 1944 si deopotriva si Transilvania unde zeci de biserici îi poarta numele, unele dintre ele chiar înainte de stramutarea sfintelor sale moaste la Iasi în anul 1641 (de pilda biserica din Talmacel si cea din Râsinari, ambele din sec. al XIV-lea au hramul ''Cuvioasa Paraschiva''). Numele de Paraschiva în limba greaca înseamna ''pregatire,'' iar în greceste numele zilei de Vineri este ''Paraschevi'' - de aici a intrat în popor numele de Sfânta Vineri, care este identica cu numele Cuvioasei Paraschiva.
Pentru noi toti Cuvioasa Paraschiva trebuie sa ne fie un exemplu de sfintenie si de traire a credintei în duhul curat al Sfintei Evanghelii, un imbold de a urma pe Hristos luându-ne Crucea fiecare si de a fac binele oricarui semen de al nostru în care straluceste chipul lui Hristos.
Sa o laudam si noi astazi ''Pe Prea Cinstita Paraschiva care viata cea stricacioasa lasând, cea nestricaciosa a luat si marirea a aflat si dar de minuni cu dumnezeiasca porunca'' si saE o învocam asa cum face Biserica zicându-i: ''Bucura-te. Paraschiva, mult folositoare'' AMIN.
No comments:
Post a Comment