Imnul National al Romaniei

Andrei Muresanu
DESTEAPTÃ-TE ROMÂNE!
(UN RÃSUNET, 1842)
(text complet)

Desteaptã-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adîncirã barbarii de tirani!
Acum ori niciodatã croieste-ti altã soarte,
La care sã se-nchine si cruzii tãi dusmani.

Acum ori niciodatã sã dãm dovezi în lume
Cã-n aste mîni mai curge un sînge de roman
Si cã-n a' noastre piepturi pãstrãm cu falã-un nume
Triumfãtor în lupte, un nume de Traian.

Înaltã-ti lata frunte si cautã-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteaptã si sar ca lupi în stîne,
Bãtrîni, bãrbati, juni, tineri, din munti si din cîmpii.

Priviti, mãrete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Româna natiune, ai vostri strãnepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viata-n libertate ori moarte!" strigã toti.

Pre voi vã nimicirã a pizmei rãutate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati
Dar noi, pãtrunsi la suflet de sfînta libertate,
Jurãm cã vom da mîna, sã fim pururea frati.

O mamã vãduvitã de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii si-azi mînã d-ajutori,
Si blastãmã, cu lacrãmi în ochi, pe orisicare
În astfel de pericul s-ar face vînzãtori.

De fulgere sã piarã, de trãsnet si pucioasã,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cînd patria sau mama, cu inima duioasã,
Va cere ca sã trecem prin sabie si foc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A' cãrui plãgi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vîrã cnuta* în vetrele strãbune,
Dar martor ne e Domnul cã vii nu o primim.

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cãrui jug de seculi ca vitele-l purtãm;
Acum se-ncearcã cruzii, cu oarba lor trufie,
Sã ne rãpeascã limba, dar morti numai o dãm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodatã,
Uniti-vã în cuget, uniti-vã-n simtiri.
Strigati în lumea largã cã Dunãrea-i furatã
Prin intrigã si silã*, viclene uneltiri.

Preoti, cu crucea-n frunte, cãci oastea e crestinã,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfînt.
Murim mai bine-n luptã, cu glorie deplinã,
Decît sã fim sclavi iarãsi în vechiul nost' pãmînt.